Hai să murim iubito!, e-un timp atât de pur
C-abia adie vântul sub nepătat azur
Și-n ramurile grele de floare și lumină
Doar păsările-și cântă iubirile-n surdină


Hai să privim senini spre florile ce mor
Spre vestejirea ierbii din verdele covor;
E-o feerie-n moarte, de neînchipuit
Mai pură ca-n renașteri, mai sfântă ca în mit.


Ne legănăm cu moarte în efemerul zbor,
Un fâlfâit de aripi ca norul trecător
Ducând de-atâta vreme cu nesecatu-i zor,
Suave melodii înspre tărîmul lor.


Să ne iubim acum mai mult ca niciodată
Când moartea-i doar senină și binecuvântată
Și să lăsăm în urmă fără de patimi anii...
Hai să murim iubit-o! Au înflorit castanii.