Pe țărm...
doar eu și mângâierea brizei
ce-mi răsfiră părul...

valuri înspumate
îmi sărută gleznele
pentru ca apoi să se retragă timide
speriate de propria-ndrăzneală...

nisipul îmi vrea urma pașilor ca amintire,
dar valurile cuprinse de gelozie
se reped să le șteargă...

scoici mi se-agață șiraguri,
de gât și de brațe
rugându-mă să mai rămân...
iar algele mi se încolăcesc pe trup
îmbrăcându-mă...
sau poate... îmbrățișându-mă...

stropi sărați, mi se preling pe buze...
nu știu... sunt lacrimile mării
sau ale mele...

și brusc... mi se face dor de tine...
de tine... de tine...

mă întreb... oare când vei lua ființă...
oceanul meu de vise....