Sub buzele tale sfârcurile mele
Devin două cuvinte condamnate la adevăr,
Doi munți ce trebuie urcați.
De la înâlțimea lor să te arunci
Perfect
În prăpastia inimii mele...
Până-n ultimul simț al degetelor
Ce pipăie adevărul de după moarte!
Astfel pe fiecare strop de mine-ți trasezi cărări
Învățând a urca tăișurile-mi de cezariană,
Poarta eurilor mele.

Surzenia distanțelor de buze
Se suprimă în depărtarea adjectivelor despre tine:
În chemări animalice, în urlete la lună.
Acolo, înspre lovituri de tobe,
Înspre sărituri acrobatice cu miez de-adrenalină
Putem să ne găsim:
Spre gât, spre încheietura mâinii,
Spre rotunjimea coapselor...
Buzele tale au esență de Rai pe fiecare cută...
Jungla tobelor dau drumul animalului din mine
Ca să-mi dezrobesc colții din lanțurile gramaticii
În fiecare sens al pielii tale...cu buzele,
Iar limba să-mi judece fiecare cezariană de phoenix
Deasupra ochilor tăi, deasupra glasului tău,
Deasupra respirației...