un bijutier care nu are ce face îmi bate marginile corpului
știu că nu voi mai străluci, de-aș reuși să mă ridic și să fiu beat
cenușa asta nu merită mai mult, o cădere într-o parte
cu ochii deschiși, indiferenți
suntem prea mulți, corul acesta nu rezistă sentințelor
promisiunilor vagi, doar știm că lumea asta e cea mai bună

când privești în spate și vezi o îmbrățișare
nu crezi în semne, așa este când te însori
toți se gândesc că în tine trebuie să fie o mare liniște
vrei să spui ceva, să-i chemi într-un loc viu, un câmp
doar să priviți o vreme, să poți lua cu tine tot