Coloane înalte
străjuiesc gândurile
mucegăite-n interior
la auzul vorbelor tale

e limpede apa
din care nisipul
se scurge

e grea piatra
din care timpul
încă mai sapă

dorul de viată
e pus intr-un cui
la voia întamplării

iar noaptea...
nu vine niciodată
sfâșiată de lumini.

'mi-e dor!