RǍZBUNAREA

Este vorba de o întâmplare care merită a fi povestită, deoarece persoana în cauză, o frumoasă femeie în floarea vârstei, contabila Lenuș, s-a dovedit a fi înzestrată cu însușiri paranormale.
De mai multe zile Lenuș încerca să ia legătura prin telefon cu tanti Meri…Dar nu răspundea nimeni…Își zise în sinea ei că tanti Meri plecase îm excursie în Franța cu fratele ei Alexi…Tanti Meri făcea parte dintr-o veche familie de moșieri de sorginte liberală. În casa lor a nimerit Lenuș când avea vârsta de 16 ani și a trebuit să urmeze ultimele clase de liceu la „Mihai Viteazul”…Era o casă gen vilă, cu scară interioară, așezată în imediata apropiere a Foișorului de Foc…Amintirile din acea perioadă a vieții o copleșeau. Nu putea uita călătoria cu căruța de la Sintești la București…Era în primăvara anului 1965…în plin regim de tristă amintire. Se bucurase tare mult că părăsea satul natal, după o copilărie cu bune și rele și unde ajunsese o fată frumoasă, curtată de băieți, dar pur și simplu terorizată de tatăl ei Nicolae, care o păzea ca pe ochii din cap, ca nu cumva unica lui fiică să nu-și piardă fecioria…Inima îi bătea năvalnică la gândul că va trăi în București, orașul viselor ei din nopți de iarnă petrecute la gura sobei. Considerându-se o fată deșteaptă, cu însușiri alese era hotărâtă să nu se mai întoarcă nicidată la „țară”…Drumul de la Sintești la București trecea prin două comune mari: Vidra și Jilava. Tatăl ei, Nicolae Ambrozie, era bine cunoscut prin partera locului, fiind mai întâi poștaș și mai apoi lucrător CEC. Calul era strunit la pas și unii din cunoscuții lui Ambrozie mai schimbau cu acesta vorbe de duh…”Dar Nea Nicolae, unde îți duce mândrețea de fată, la târg?...O ai de vânzare?...” Nicolae Ambrozie da bice calului și-i striga mucalitului: „ Taci mă, pușchiați-o pe limbă, ce-ți închipui că fiică-mea e Rahava?..” Lenuș știa povestea Rahavei pe dinafară!...O citise din Biblie și nu trecea zi fără ca tatăl ei să nu-i amintească parabola și învățămintele ei: „ Lenuș să ai credință în tine și să nu ajungi ca Rahava, o prostituată…Să-ți aduci aminte de vorbele mele: cine își trădează neamul și țara ajunge un nimeni!” Era de fapt cugetarea unui vrednic veteran de război care făcuse frontul de la Stalingrad și până-n Munții Tatra…La tanti Meri, Lenuș devenise un fel de fată în casă…Făcea cumpărături, ajuta la curățenie, dar mai ales era folosită ca servantă la întrunirile de familie…Tanti Meri avea trei frați: unul era avocat, un altul inginer de mine, iar cel mai chipeș ajunsese General…Soțul lui tanti Meri era Colonel de Securitate, deoarece căzuse prizonier la ruși și se întorsese în țară cu ”Divizia Tudor Vladimirescu”…Așa erau vremurile, așa se scria istoria…În vremea războiului, Nicolae Ambrozie fusese ordonanță la soțul lui tanti Meri și de atunci se legase sufletește de această familie moșierească…Acum boierii îl răsplăteau și aveau grijă de educația lui Lenuș…care se simțea atât de bine în casa și în familia lui tanti Meri...Generalul Alexi chiar îi făcea ochi dulci...Alexi povestea multe întâmplări palpitante din viața lui de militar de profesie cu studii la Saint-Cyr...Era un bărbat înalt, deșirat, cu brațe lungi și palme late...Pe degetele noduroase purta inele de aur. În adâncul ființei ei, Lenuș simțea că-i place de Alexi și regreta mare diferență de vârstă ce o separa de General. Într-o zi de vară, Generalul a invitat-o la el acasă pe motivul vizionării unui film cu imagini din Franța. Soția lui Alexi era plecată în acel timp la Herculane...și Lenuș a bănuit de la început că nu fusese invitată doar pentru filmul cu pricina...Generalul Alexi a întâmpinat-o cu vie emoție în apartamentul de la Sala Palatului.
-Ce pot să-ți ofer Lenuș?...
-Nimic, domnule General!
Cu voce tremurândă Generalul a murmurat:
-Ba nu, am ce să-ți ofer!
Nici după 30 de ani, Lenuș nu putea uita palmele grele ale Generalului Alexi pe sânii ei fierbinți...A dezbrăcat-o militărește în doi timpi și trei mișcări și nici nu a avut când să protesteze...Alexi a întins-o pe pat și fata i-a simțit fulgerător buzele calde și înțepăturile ca niște ace ale mustății de husar...Într-un târziu, Alexi s-a potolit.
-Atât Lenuș!...Mai departe nu se poate!...Nu putem avea copii împreună!
Lenuș și Generalul Alexi rămaseră din acea seară buni prieteni. Tânăra femeie avea să asculte cu sfințenie de sfaturile Generalului. Contrariată că tanti Meri nui mai răspundea de săptămâni întregi la telefon, s-a intresat în sfârșit de soarta acesteia la fratele Alexi...
A întâmpinat-o în receptor vocea lui aspră de bariton.
-S-a dus în lumea umbrelor, Lenuș dragă!
Pe moment, Lenuș rămase ca trăsnită.
-Dar din ce cauză a murit?...
-De congestie!...
-O fi supărat-o cineva...Tanța îi cerea bani și bijuterii...
Vocea de bariton a lui Alexi se răsti la Lenuș.
-Tanța e o nebună!...Meri a murit săracă!
Dar Lenuș știa altceva. Tanti Meri nu avea cum să moară săracă!
-Alexi, totuși, tanti Meri mi-a arătat mie bijuteriile!
Generalul Alexi nu răbdă afrontul.
-Lenuș și tu ești o nebună, dacă scornești asemenea basme!...Te rog să nu mă mai deranjezi!
Lenuș trânti telefonul în furcă și se puse pe plâns...”Biata tanti Meri, fusese jefuită...” Așa, dintr-odată, Lenuș simțea pentru prima oară în viață că îl urăște pe Generalul Alexi.
Într-o zi de „Înălțare”, care devenise după Revoluția din Decembrie și „Zi a eroilor”, Lenuș l-a văzut la televizor pe Generalul Alexi în grupul militarilor care depuneau coroane de flori la „Monumentul Eroului Necunoscut”...Citise într-un articol de ziar că Generalul Alexi condamnase cu vehemență mișcarea CADA, care dorea reformarea democratică a Armatei. „Armata nu e sindicat. Și cine vor să reformeze Armata?...Foștii secretari de partid din Armată?...E rușinos!”...declarase Generalul Alexi reporterului de ziar.”Lua-l-ar moartea și pe ăsta, că mult m-a făcut să sufăr după tanti Meri și bijuteriile ei...”, blestemă Lenuș. La câteva săptămâni, urmărind rubrica deceselor din „România liberă” Lenuș dădu de necrologul Generalului Alexi...” Colegii și camarazii de arme anunță cu regret moartea unui mare oștean care și-a servit cu cinste și onoare Patria...” Lenuș nu simți nici urmă de regret...După revoluție, profitând de marile libertăți, Lenuș își descoperi însușiri paranormale de bioenergeticiană. S-a asociat cu mai mulți doctori homeopați și a deschis un centru de sănătate naturist...Afacerea se dovedi de la început profitabilă. Deviza lui Lenuș era:” înainte de a se îmbolnăvi, omul trebuie să prevină boala și numai bioenergia și un trai naturist îl poate ajuta...” Pe ascuns, Lenuș începuse să practice și magia neagră. Lua lecții de la Lizica, vecina ei de apartament, care avea un glob de cristal în fața căruia rostea cuvintele magice... Lenuș era convinsă că poate face oamenilor și rău și bine prin puterea ei telepatică...De pildă, se gâdea mereu la Tanța, nepoata lui tanti Meri... Simțea că Tanța furase bijuteriile lui tanti Meri...”Să n-aibe parte de noroc și bijuterii scârba dracului”...rostea Lenuș învârtind globul de cristal...Și într-o zi cu cine dă nas în nas?...Cu Tanța, care purta cu nerușinare bijuteriile lui tanti Meri!...Se face că nu o vede...dar rostește blestemul: „călca-te-ar mașina, gloaba dracului...” După câteva secunde Lenuș auzi un scrâșnet de mașină...Se uită în urmă...Tanța decedase pe loc sub roțile unui automobil de lux...
Această sinistră întâmplare mi-a fost înșiruită de un amic la un pahar de vorbă pe terasa de la „Continental”...Amicul o dorise de consoartă în tinerețea lui zbuciumată pe frumoasa contabilă Lenuș...pe care ar fi fost în stare s-o ierte de toate păcatele, așa era de topit după darurile naturale ale femeii...Eu ca să-l consolez îi zic:
-Ai avut noroc!...Uite ce înseamnă răzbunarea și magia neagră... Dacă o luai de consoartă ai fi fost și dumneata lovit de magia neagră ca și nefericita Tanța...
-Ei aș, mie nu mi-e teamă de obscurantisme de astea!... Dacă femeia e de nota zece merg la sigur!
-Păi atunci cere-o acum de consoartă pe contabilă, fiindcă am înțeles de la dumneata că e liberă!
Amicul se uită la mine neâncrezător.
-Liberă, liberă, dar costă!...Pe vremea împușcatului era mai simplu. Cu o friptură și un șpriț îți aranjai treba cu femeia... Dar acum, hales-bules...Dama trăiește într-un lux amețitor ca toate damele de nota zece de după revoluție...Am înțeles că va deveni și crainică la o televiziune particulară...Și toate ca toate că și eu mă ocup cu ziaristica de scandal, mă înțelegi, când vine vorba, atac...dar am devenit religios și m-am cam trecut...
-A, asta era?... Te-ai trecut?...Bată-te să te bată norocul, cum scăpași tu bobocule de magie neagră