|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ LaraicaElbaSavașiDrina 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-31 | |
improvizație pe o coardă
mă leg la cap zilnic îmi caut pantofii cu fundițe și-mi împletesc părul cu carunte amintiri de dimineață îmi desfid planurile de Șabaton* și mă urc în caleașca frivolă de lângă ștrandul înghețat câțiva patinatori îmi trec prin vis uitând de vaporul parcat ieri în fața casei * visceral te-nțeleg patosul de a hiberna printre lucrurile chiverniselii se exfoliază rădăcinile se usucă în forme impecabile Mozart îmi îmbălsămează tăcerea mi se împăinjenesc ochii rastalmacirilor. Can Can la Moulen Rouge în oglindă Narcis își pune peruca. * ai talentul de a profana mormintele închipuirii de a te razbuna pe lanternele care nu se aprind cortinele brocate-ți desfigurează apogeul cauți scările portocalii proiectate-n soarele arțăgos piruiete degeaba vax de ghindă împăiat în pungi de nailon greu e să găsești cuvintele frumoase și pătlăgele roșii în papucii galbeni. pompoane turcești. mai ales legatura cu Dracula * încerc să prind firul evidenței te plimbi pe coclaurile picturii fără să văd hălăduiești singur Dona Alba își pune cercelul perlă și remarcă nici măcar inspirația poemului încotoșmănat nu o cuprinde în scenariul actual. mereu cu ochii pe tine în tunelul timpului prin muzee. m-ai uitat pe scari * mă ia cu frig canonul piciorului de fier piratul cu mâna cârlig mă zgârâe pe acordul mutual strâng pletele iubirii încărunțite și-ți împing caruciorul spre cascadă. un fir nupțial mă imbie * tinzi mereu să iei femeia altuia. iubești-în fapt- să fii amantul secret al oricarui femei! iubești trădarea echivalentă cu un pantof de piele ușor de încălțat ... nu mă plictisesc în jocul cuvintelor numai joi pentru că lumina bate spre sfârșitul săptămânii îndestulat cu varză murată. clipele mi le măsor totuși cu rima imperfectă, muzica numai eu o simt . bați pasul pe loc ca un soldat fară bocanci și mai speri în ratarea mea dragalașă din salsa modulată cu tine prinsă ca o agrafă de cravată. doar să poți mărșălui fericit pe străzile Parisului. extaziat de tine! Șabaton-în ivirit:* un an întrerupere în muncă * exagerezi mai tot timpul pisica trebuie trasă la raspundere duetul- duel nu se răsvrânge asupra publicului care-i bont și ursuz și nu te înțelege improvizația pe o coardă flexibilă , tomastică în flageoletul excitant, ciocârlia mea minusculă chiar dacă funicularul trece prin tunelul tău de stalactite și vioara mi s-a dezacordat dar, cum ți-am spus fericirea începe după ușa masivă cea zăvorâtă * rolul meu e probabil scurt amăgirea fericirii împrumutate. chițibușuri de om nesatisfăcut de incerte chemări, defulare? labirintul cobaiului în căutare de mărunte artificii zaharul inhibiției. curcubeul infiat. lasa-mă să-ți picur balsamul meu să te simți într-adevăr ca un fruct care va pârgui precum o rodie echilibrată de o bizară dăruire din palmele mele sociale. calendarul trebuie rupt sa nu n e amintească de trecerea timpului și masca pe care o purtăm zilnic impregnată deja și fără scăpare de a o mutila în bine? rolul artistei va fi abisal ea va înmărmuri publicul surdina va aplana sunetul declanșat al alarmei mereu explozia rachetei va stinge simțămintele fiecare pe ghemotocul său de fericire va piere. de ce te amăgești că vei putea fugi de toate astea? ți-am citi în palmă chiromanția poemului te mai poate salva dacă mai ai rabdare; la mine e cam pe sfârșite. fireasca acceptare. mă roade un vierme pe dinlăuntru. chitibușarii vor zice ca bocesc degeaba. traumele sapă adânc. pot –din în când- să-mi ridic ochii spre tine daruindu-ți rodia energiei. nu e bine să mă uit în oglindă te zăresc mereu în suflet. * Vibrez ca o harpă din Cetatea lui David Hranindu-mă cu adieri de vânt și cuvinte Eu pot trezi dirijorul amorțit Chiar dacă în actul final el cade de oboseală Artista se retrage în spatele cortinei Dregându-și vocea cu un ou crud Nu poate răspunde la afecțiunea publicului Clarviziunea ucide din fașă aberațiile registrului orgi sinistre Baletul bărbaților dechizați e de prost gust Sunt rași prin locurile bărbăției. stupizi Fixînd mereu arcușul meu. dezechilibrat de distonanțele efemere dansul săbiilor parcurge mereu același cerc de foc un Maghen David luminează în noapte ca o făclie boala ta -așa zisă "incurabilă" e o fațadă de dezertor! refă-te dirijor amorțit din cercul de foc! * Inexorabil lucrurile sunt mereu spuse mereu scrise cu altă dicție, altă caligrafie de litere binome de pe perna amintirii. inițiale , bicepși, rugăciuni de iubire. la fel si scenariile filmelor sunt-în fapt- o repetiție cu alte decoruri de mucava alte mașinuțe distruse pe calculator, alte explozii de galaxii nefinisate din gaura neagră a triunghiului absorbant. de vezi chipul meu arzând on line în oglinda virtuală e , pentru că vrei să te autodistrugi focarul răului e clima noastră mizerabilă și menopauza femeii cu părul cărunt! se poate dezvolta tema abținerii. și eu! * Da, albul e complementar cu mine, imaculata … Bal mascat cu Amelii care caută iarba răului De sub pietrele criminalilor de inimi Când nu e prea târziu pentru descântec. Prefăcuții-s tot mai mulți Sub chipul tău ingenuu Îmi tragi clapa mereu, subterfugii Care ascund-în fapt –neputința, golul tău nemăsurat Permutările combinatorii într-un determinant spațial Cum ți-am zis cuibul de păsări , curbura spațiului meu Nu t e cuprinde. Sunt balsamul de pe ochiul tău stâng Sunt pupila ta într-o zi de marți Bal mascat bal mascat Nu tuși că-ți va sări masca … * Pomul cunoașterii presupune să învăț să mă cațăr înainte de abandon Câtă tristețe-i în tine! Câtă risipă s-a acumulat în viroza neagră a lamentărilor Pătrund în ea să te trag înapoi Nu mai e loc de Eve perfect pictate, imitații de instrumente Ce nu–mi cântă pe struna firavă Nu mai e loc de sincope și cafele surogat Nervozitatea a pus stăpânire pe mine Sătulă de ( ne)afecțiunea celorlalți - o port ca o povară * de dimineața vreau să-ți impresionez ochiul bolnav să-ți dau picăturile de ploaie ale cuvintelor să mișc în zig zag cuvintele lacrimogene sa-ți simt pulsul firav al îngemânării poetice în fond nu ai nevoie de mine absența ta o măsor cu basmele citite prin școală și filmele mute ochiul bolnav nu-ți înghite și vocea dar le-ai asimilat? în definitiv nu-ți dorești protecția cuiva ci susurul apei de izvor nu pot să-i țin locul. Renunț! bianca marcovici 17.01.07 reprodus din Revista Vatra, nr.4-5, 2007, pag.21-22 Târgu Mureș
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
