valurile aduc o peliculă gălbuie către țărm
stau chircit și miros, miros aerul, cultura de alge moarte
spațiul toxic dintre mine și ceilalți îndrăgostiți care au
între degetele picioarelor
suprafețe turtite de mersul foarte încet și apăsat
un generic sahia ce se dă în reluare până ți se scurge saliva
pe bluza oranj. râgâi întins pe nisip
nu mai țin minte nici măcar culorile care-mi plac
vin și scoici moarte cu alveole turtite, meduze strivite
sunt ca o lingură pe marginea farfuriei pline de ciorbă

aspectele inutile se trec prin strecurătoare, pielea bronzată e un filtru
perfect, soarbe gângăniile, spasmele peliculei, vesta salvamarului
geamandurile ca niște morcovi ținuți în cur de speciile
pe cale de dispariție. zilele de vacanță sunt ca gesturile
unui autist. le rămâne doar protecția +25 uv și
glasul care strigă inițialele numelor cunoscute apoi opresc
camera video ca și cum aș stinge o țigară-n scrumieră