poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-29 | |
Motto :
« Cer neguros și greu se lasă peste creștet, Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit. Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i, Mut, mă pierdeam în adâncul eului meu. » Goethe – Elegii Pe drumul sinuos, trezit de șoapte Turnate de taximetrist, cu zel, Despre modenități și despre fapte Politice: despre tiranul chel, Despre Monica blonda-a României, Despre corupții leneși din Guvern, Birocrația oarbă-a primăriei Și despre legi, invectivez patern. Zdrobit, în defilee-ntunecate, Cu tâmplele de geamul sur, la trap, Surprind mișcarea oablă: pe la spate Îmi dă viclean, contorul peste cap. Un zâmbet lung mai greu decât o ceartă... ‘Și-asmute caii ftizici la galop; Cobor fără bagaje, fără hartă Și fără bani la următorul stop. Nici “Mulțumesc!” măcar, nici “Noapte bună”; Se-ntoarce-n Iad cu-n mers târâș de rac, Iar eu rămân debusolat sub lună Ca o statuie jalnică,-ntr-un crac. Mă turmentez o clipă, dându-mi seama, Cu deznădejde, admirând pe basc, Pe case și pe stăzi cum fierbe zeama Din fructul toamnelor, jerfit în teasc, Că sunt pierdut. Un lanț de magazine De gioarse, de gablonzuri și șoșoni Și într-un gang – elanul îmi revine! - O cușcă verde cu un telefon. Formez nerăbdător...; un pumn de piatră De nicăieri, mi se proptește’n șold Și-o umbră suplă și vorace-mi latră În ceafă: “Frate, varsă ce-ai în sold!”. Mă înconvoi în semn de întrebare, Înduioșat profund de-acest moment Solemn și scotocind prin buzunare, Răspund mofluz că nu am nici un cent. Mă îmbrâncește; mi se pune capsa Și pe neașteptate, ca un domn, Cu palmele-i administrez pedeapsa În moaca strâmbă - hapul pentru somn! Îmbăloșate, orele de gumă, Prin strunga bulevardului, se scurg Spre zorii zilei. Totu-mi pare-o glumă Urmând periplul swiftian prin burg. Pândesc din umbră blocuri cangrenate - Bătrânii monștrii-acoperiți cu mii De ochi pătrați pe față și pe spate, Prin cartiere lubrice și gri. În ritm de elegii orientale, Interpretate de un Baiazid Autohton, împleticit , în cale Îmi crește glasul spaimei ca un zid. Arbori scheletici, tufe decrepite, Grădini subțiri, gunoiul auster Și-un politist cu coarne și copite Scuipând acid în jur; sunt prizonier, Spun rugăciuni și-mi desenez o cruce; Cer indicații și-mi răspunde vag Bălăngănindu-și brațele-n răscruce Spre puncte cardinale, ca un steag. « De unde vii și-unde te duci straine » « Din Paradis și am căzut în hău ! M-am rătăcit! ». Se uita fix la mine Cu-n rictus de pian dogit și rău. .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate