poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-29 | |
scaune albe de spital mușcă aerul
devorează trupurile acestea mințind că dorm într-o așteptare nesfârșită printre ele singurul curcubeu e un neon și un vas de wc alocuri îngălbenit prima oră pornim către tărâmul promis – nu mare lucru: un pat un cuțit și veghea unei inimii tăcute asemenea unei lămpi unui far către care oamenii vin amăgiți de lumină în astfel de momente semafoarele există numai pentru a-ți confirma trecerea convenția cromatică nu poate stăvili ceea ce deja s-a pornit fie și numai pentru afirmarea prieteniei fie și numai pentru că în astfel de momente primești bani împrumut apoi stau lângă tine tresar împreună cu tine simt în fiecare pas răsunând pe holuri târzii semnul lui: - s-a-ntâmplat! să-ți trăiască! prima decepție sclavii lui hipocrate nu au demnitate nici milă morala este echivalentul hologramei cu valoare bancară priviți cerul! imaginați-vă sub caii-nstelați de afară greaua copită a unei femei cu sufletul rupt pe-o bancă-n parc sau în șanț - totuna! tot un A măcelarul e un forceps cu mâini a doua oră s-a întâmplat ca atunci când destinul își vâră coada telefoanele sunt mute și surde și reci unfiormele albe și verzi și albastre și roșii există doar pentru a plimba pe linoleumuri și pe gresii cârpe și mop și totuși e oribil de jeg sub papucii cu talpă de plută stetoscoapele șerpuiesc pe umerii cuierelor-pom apoi celelalte și tu când iei viața de guler sosești în lume ca o leoaică răsăritul nu mai are curaj să îți sară-n grumaz îmbrăcată-n perfuzii și-n cearșafuri de lapte zvâcnit primul strigăt străbate aerul sau cea dintâi gheară străpunge jugulara acelora pe care somnul în scaune i-a răpus păsările trec peste mute acoperișuri iar tu anadoria ești deșertul de la marginea căruia începe muntele numelui meu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate