Dacă-a tăcut poetul l-or fi crucificat
În legea mâinii drepte l-au judecat în turmă
Prin ghearele tăioase-ale celor care scurmă
Pentru-a-i umbri portretul fatal simplificat

Muțenia sa sfântă e-un portativ de sânge
În care văd sonata nefastei lui iubiri
Drept zidul vechi pe care crescură trandafiri
Care-nfloresc în ochiul aceluia ce-i plânge

Dacă-a tăcut sunt semne de boală-ntre cuvinte
Fântânile dau apă cu gustul leșios
Femeia lăcrimează iar chipul ei frumos
De stea în Axa Mundi, pălește și asfinte

Dacă-a plecat, pesemne s-a molipsit de moarte
Și-n tâmpla sa pulsândă se-aude cavacalda
Ce pleacă să învie pe Albă ca Zăpada
Și-apoi s-o readucă la locul ei, în carte