Prizoniera unor vise împlinite prea demult,
Căutând în adevăruri rele lucruri din trecut.
Rup și aripi, și petale ale unor vise dulci
Și pornesc pe drumul verde,
Alb de mers, și pururi mut.

De ce caut ce nu este?
De ce mint când nu exist...
Umbra mea îmi face semne-
Nu mai sunt!

Însă, sufletul se zbate între reci pereți și moi,
Negre altare pun în mine, ca să mă întorc la voi.
Zbor din neguri, veci apuse,
Caut oamenii pe drum...
Mă ridic și cad adesea
Punând visele pe scrum.

Și dacă vreodată soarta
Mă aduce lângă voi,
Prizonieră voi rămâne
Dintre murii reci și goi...