Mă-ntorc în sat

Mă-ntorc în satul meu, de mic copil –
Și râul a secat, și fructe nu-s,
Și iarba-i cum e lâna de pe fus,
Și grâul e, în iulie, ca-n april –

Coboară satul tot, spre asfințit –
Ca pâinea dogorindă, în cuptor –
Parcă se-ntorc țăranii care mor
Să bea, în pumni, amurgul pârjolit –

Cei ce-au văzut scorușe, nu mai sunt –
Cei ce-au cosit pășunea cu trifoi
Au urcat dealul către satul de apoi,
Să-ntoarcă-n ceruri brazda de pământ –

Aici sunt toți, mereu întinerind –
Doar râul a secat, și în fântâne
Lucește apa colbului de grâne,
Cu care pleacă moții, la colind –

Nici vite nu-s, fânețe – nici atât,
Așa-s de rare, că par jar de stele,
Prin care Dumnezeu, printre zăbrele,
Ne-ar mai îmbrățișa, pe după gât –

Și colindăm și noi, dar fără glas,
Și păsările, fără glas, colindă,
Și așteptăm să ni se spună-n tindă,
În satul bun-găsit, un bun-rămas…


24 iulie 2007