vorbele au vârful săgeții
în ochiul al treilea
îți citesc gândurile
nu-ți clădi castele de nisip
peste templul meu lăsat în paragină,
așa cum e
îmi aparține
ca și pământul meu.









tracul violonistei


"n-ai încredere"-zici,


seriozitatea mea ... din totdeauna
a fost și va fi, în numele poeziei, improvizației
pe partitura golemului. sarcastic, echivalentul supraviețuirii pe o scenă cu cortina
trasă, cu spatele la public
îmi cânt monologul.

nașterea e ceva sacru
precum cascada din muntele meu.

gafa mea cea reală ... de a te studia
ca o posibilă Muză, ombilical cordon
cerșit Speranței,
dându-ți puterea cuvintelor mele
pe o tipsie de argint, suntetul viorii
fără surdină ...doar pe o coardă în
capriciul următor după cele 24,
doar Paganini, virtuosul e fără cusur!

nici să meriți Infanta din mine,
plutind în danteluri
fermecate,
în timp ce
tu
mă înșelai
cu toate curvele nopții
deștănțate
de furnici pisăloage
te detest și o știi!

pumnul în plex
e specialitatea ingratului, falsului poet
în cascade de cuvinte
fără noimă.
paharul de șampanie,
bea-l singur.

scrie-ți semnalul
vizitei pe tărâmul mării noastre
mereu narcisist.

taie-mi craca, Dragule!

cumpara-mi alte butoane,
pachete de țigări fumate,
chibrite stinse, buze moi în compoziții
pe un portativ mișcător.

nu-mi pasă de rochia vaporoasă,
arsă de chibrit!

rămâne să scriu despre o giocondă
și zâmbetul ei împietrit !
tu știi ce-i tracul violonistei?
n-ai habar ...


bianca marcovici

|