Femeie, luna ta și-asmute câinii
În timp ce tu, în frunzele de laur
Glorifici umbre lungi de minotaur
Care-ți sărută-ncheietura mâinii

Secantă despicând tumult de ceață
Din ochiul trist al stelei căzătoare
Reverberând lumini devastatoare
Murind pe cer în pieptul tău prind viață

Trec lebede pe lacul dintre trestii
Ca niște stranii îngere de spumă
Și dintr-odată renăscând din humă
Te-adoră laolaltă zei și bestii