E numai vântul ce-adânc m-a ancorat
Cu rădăcinile înfipte în pământ,
De teamă să nu fiu aruncat
În reci tentacule ce se ițesc din vânt.

E numai vântul ce-ncearcă să mă-ndemne
Să-mi iau elan,să trec nepăsător
Prin timpul ce se scurge-ntr-o clepsidră
Cu fire albe de nisip amăgitor.

E numai vântul ce-mi împrăștie în zare
Nedezgropate gânduri ce s-au adunat,
Lăsându-mi mintea limpede și clară,
Lăsându-mă cu sufletu-mpăcat.

E numai vântul ce modest adie
Dansând sinistru valsul unei veri fierbinți,
E numai vântul ce îndepărtează,
Ducând în zare arzătoarele dorinți.