| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2007-07-06 | | 
Am adormit. Și am dormit adânc timp de un secol, Când m-am trezit nimic nu mai era la fel Domnea deja o altă epocă- Epoca Tăcerii Sfinte. Luna era spartă în bucăți ascuțite, Infiptă într-un colț de lună Ultima stea sângera de moarte. Stropi sângerii alunecau spre pământ, Dar spre care pământ? Râurile erau seci, Pietrele erau nisip, Pădurea era cenușă, Marea doar o grotă fumegândă... Fâșii de cer se odihneau Pe o fărâmă de munte. Dar nu eram singură... În imensul pustiu mai erai și tu. Tu erai un ultim lac limpede, Erai tot o oază de liniște, Din tine se ridicau aburi tandri- Mi-am făcut curaj Și am zburat spre umbra cerului, Cu ultimele puteri am inspirat Tot ce mai era pe acolo pe sus. M-am preschimbat în cometă Și am plonjat direct în tine. Te-ai învolburat tot, Val fierbinte ai asmuțit asupra mea Și m-ai topit... Nu mai am trup acum Și sunt toată o liniște, Dar nici tu nu mai ești la fel Te-ai procopsit fără să vrei cu neliniștea mea Și tremuri tot Și tăcerea se destramă câte un pic Până într-o zi curând Când nu va mai fi nimic- Doar o stafie a Tăcerii Și chiar ea, nu prea Sfântă. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate