mi-e teama, ia-mă in brațe, tine-mă strâns, vezi?
plouă iar, plouă mereu,
parcă plouă de o sută de ani
în întunericul greu simt cum sticlesc ochii și colții dușmani

mi-e frig, am vegheat toată noaptea, păzitoare de foc și a somnului tău
și îmi pare
că-n vis ii strângeai pe toți la un loc,
să pornești vânătoarea cea mare

focul pâlpâie–n vatră nici înalt, nici mocnit
ploaia-i de gheață, iar vor fi sacrificii
să înduplece lumina care, nu știu, a murit?
sau tace la marginea fricii din mine, știi?
n-am mai pus ofrande în foc, n-am tăiat ultima capră, nu am ars grâul
de aceea vor spune că zeii ne privesc crunt și se-ascund
trimit frigul ce ne-gheață copacii și râul

trimit zăpada, pier animalele-n văi, fug alungate de gerul
cel aspru, dă-mi câțiva zei mânioși, furia lor s-o înjug
să ar cu ea pământul tare ca fierul

dar zeii-s departe, fac ospețe în munți
au carne și focuri înalte,
blănuri moi, peșteri calde

noi, aici.. tăcerile acestea,
mi-e teama și frig
ia-mă în brațe, căldura ta să învingă
toata spaima din mine, ține-mă strâns, am visat
că o mie de ani o să ningă…