un fulger de apă
ne desprinde de sub călcâiul zilei de azi

în adâncuri sunt nopțile noastre
câinele acesta din inimă ce latră întruna
și eu

sprijinită de cerul unei întâmplări fără ecou
te aștept aievea să cobori

să-mi acoperi pielea cu hainele tale rupte
să ne strecurăm acolo unde timpul
ne pregătește oceanul de alge

fără răspunsuri doar cu sânge pe aripi
să îți spun
că apa e o altă libertate a vieții
să străng firele albe mai aproape de mine

apoi să atingem cu mâinile peștii
care ascund sub limbă primul sărut
tăcerea noastră ca o arșiță de carne
în verde