În grădina Edenului
șarpele șerpuiește
coborând pe tulpina
pomului vieții.
Dumnezeu se topește
privind îmbrățișarea
celor doi, făcuți după
chipul și asemănarea Lui.
Sâsâitul șarpelui o face
pe Eva să privescă merele
de parcă le vede
pentru întâiaș’ dată.
În ochii unicului Adam
vede lumina iubirii
și-ar vrea să-i ofere totul.
Eva întinde mâna…
Inima lui Dumnezeu tresare
singerind din Iubire,
stiind că Îl va trimite în lume
pe singurul Său Fiu.
Liniștea împărtășaniei
transformă întregul
în pace și armonie.
Nu există pofte, nu este invidie
egoism, dorințe, și alte o mie.
Eva întinde mâna…
Ea va fi aceea al cărui păcat
nu va fi cât lumea
vreodată iertat.
Dumnezeu privește
ce mult se iubesc,
sarpele coboară
cu-n gând dioavolesc :

Cei doi îl iubesc
doar pe Dumnezeu?…