prea voalată
singurătatea ei
moare de foame în spatele ușii poartă
pălării desuete
le încearcă pe toate vagi aluzii la viața ei sentimentală
ea își petrece cea mai mare parte a timpului singură
nu umple niciodată liniștea ceașca de ceai se însoțește cu
cealaltă ceașcă de ceai
o așteaptă îngrijorată pe colțul mesei
din când în când își trece palmele peste marginea ciorapului
nu-i știu decât umbra de femeie neagră

trebuie să mă întorc mereu să mă uit la detalii
se șterg
unghiurile
nu știu metafizică
presimt
auto contrast prea multe filtre color balance brightness desaturate diffuse glow
să ajung la primele zile
au fost minunate
un pian alerga peste pielea sărată
răcoros și transparent mâna penetrează cu cerneală
legea sfertului de oră
e doar o mână
scrie taie tastează deschide camera închide
ușa
construiește

uite aici e o pată
buze
sunete
înghit diffuse glow accented edges ink outlines
angles strokes amestecă-le în palme ca pe frunzele de mentă
simți? iese o
femeie albă
cu mâna pe muzică
îndârjită amară vulnerabilă
cândva alerga pe malul mării ca o chitară

să iei piesă cu piesă nume cu nume tencuiala
adunată rânduri rânduri
să spunem că se estompează mobilul dacă tamponezi bine finisajele exterioare și adaugi
rimel rouge moisture intens și încă o mână
de regrete vintage patină evident shape burst
lucrurile sunt atât de simple nu e nimic de învățat nu contează scriptul
n-ai pierdut nimic nu-i nimic de pierdut
nu
etichete principii cizme arme lustruite accelerația și în final filaj de lamă
la urma urmei
femeile se urăsc între ele

când ți-am aflat fața degetele au intrat în criză
tu știi asta și fugi în mai multe locuri în mai multe feluri
te răsucești între
fard și esență
asta era tu nu vrei să mori vrei să te nască de fiecare dată
altceva
așa că mereu va fi o femeie albă și o alta negră
în urmă
twirl

iar ele scriu
pentru că nu se poate altcumva