poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-30 | |
Tramvai plin de goliciune,
Călătorind cu mii de suflete pierdute, Înnotând prin mării de mașini slute... În el un singur chip, doar o privire, printre cele dispărute. Ochi negrii ca spațiul fără licăriri de stele Ce străluceau precum smaraldele stinghere Aruncau, din razele mișele, Spre toți cei ce visau doar giuvaiere. Părul negru, întunecată ceață Ce-nrăma întrega față, Nasul mic și scurt, menit să poarte viață Buze strălucind ca soarele de dimineață. Privi spre mine acel chip din lume, Acea statuie mică, fără de vreun nume, Acea marmură sculptată cu suflete de om, Acea icoană păcătoasă, la care mă-nchinam în somn. Iar eu, ca un eretic asurzit, Spre chipul ei cel prea-sfințit, EU! Am întins mâinile-mi slute Cu palmele-amândouă tremurânde, Chipul cel visat de mulți, de toți dorit... Și l-am zdrobit!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate