în mâinile mele
croite până la sânge
de mama vitregă,
plastilina îmi spune:
nu plânge!
te voi face să râzi,
nu-mi trebuie decât
mângâiere…

iar s-a stricat cerul.
peste acoperiș plouă
cu acuarele…
îmi vine ideea
creioanelor
curcubeie.

îți spun un secret,
îl știu de la bunica:
îngerii nu au ilice,
le desenez buzunare
pentru rugăciuni,
învăț să citesc.

când o să fiu mare
vreau să compun berze,
așa mi-a spus tata
să iubesc.