poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-29 | |
Tu desenezi în zare
dimineți de sineală, fistic și lămâie. De sticlă par norii, arborii – din hârtie glasată, oamenii, din carbon lustruit... E un spațiu clar și curat, și un copil s-ar fi bucurat să primească în dar o cutie încheiată din culoare, vânt și lumină. Între noi e distanță de doar o privire. Ne uităm pe rând, cu sfială. Poate nici nu încălzești sub pleoapele calme același contur... Poate nici felul în care în mine te strig nu ajunge la tine prin frig... Poate frunzele tale-s mai grele, poate cerul meu e impur... Al cui este ochiul ce aleargă-ntre noi potrivind, din grabă, galben, albastru, linie, umbră, blestem? Dacă Dumnezeu nu există, de ce mă mai tem să nu îmi vadă inima cineva și s-o deseneze? Dacă toate trebuie să fie așa cum se află, a cui este ziua piezișă, și altele multe, îngrămădite-ntre noi? De ce la tine e soare, și pe mine mă adulmecă ploi? Cred că cineva aruncă în noi cu spirale din spinările stelelor, și ele nimeresc în noroi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate