am început să pun lacăte albe
ies din mine
liane și umbre
mă agăț de aripile unei păsări de foc
mă leagă alte lumini violet
prind cu o mână picături reci de apă
e fum. primește-mă așa cum sunt

nu mai închid ferestrele
acopăr o oglindă. cade pământ
mă izbesc de săpătura prin care
pot străbate câteva vise
de la stânga la dreapta
sunt transparentă
și par o femeie frumoasă

aud cum cad monezi în sufletul meu
ca într-o fântână de noiembrie
se deschid vămile. eu stau afară
ocolesc prima naștere
pun lacăte albe
ies din mine
liane și umbre