Conștiința e unicul martor-
M-au găsit rezemat de pervazul ferestrei,
Cu o frunză în piept fâlfâind anevoie-
Hăituiam limacși în cutia toracică.
Mai pierdusem o luptă
Și coloram fața înfrângerii,
Să nu mă știe vecinii.

Fumul de țigară era siajul
Corabiei piraților.
Jefuitorii anilor mei tineri
M-au aruncat peste bord,
În fața rechinilor de tranziție.

Și încă mă descurcam-
Inventasem o slujbă infailibilă-
În acest turn al erorii
Din cutii de chibrituri,
În acest cimitir de elefanți:

Comisionar al durerii,
Să umblu pe coridoare
Cu viața în spate,
Să bat la uși închise.
Acum din asta trăiesc.