se scalde teama-n ochi și știu c-am să-i închid,
să nu privesc cum mă inec în propriu-mi infinit, de lacrimi și dorințe de-a merge mai departe, de zâmbete-ntristate și sanse eșuate de a face totul ca la carte sunt mile de parcurs prin apă și prin foc, pentru un final de drum aș muta munții din loc, dar mersul pare obosit,așa că mă opresc să văd unde am ajuns și dacă mai trăiesc. trăiesc,dar parcă unde sunt am fost e fără sens să-nvăț totul din mers și mult prea fără rost n-am timp să stau să-mi găsesc calea corectă sunt secole puține s-aștept clipa perfectă. a-ncetat teama dar am creat regrete-acum să stau,să merg departe sau să mă opresc din drum mai am o șansă și anume să visez e singurul lucru pe care îl mai controlez, sunt multe vise ce-mi doresc să fi reușit, să mi le-ndeplinesc,insă mă-drept către sfârșt