La curtea regelui Arthur

Buna seara.
Poate va-ntrebati ce caut eu aici printre
atatea priviri melancolice triste vesele.
Nici eu nu stiu.
As fi vrut sa va citesc un poem
sau sa va cant ceva nemaiauzit
dar nu e treaba mea aceasta....
Acum va privesc ma priviti
asteptati ceva de la mine........
Poate sa dispar sau sa ies dintr-o palarie magica
ca un iepure care nu stie cum a ajuns acolo...
Am sa fac trei pasi: unu....doi.....trei........
Intorceti-va privirile spre dreapta
si ochiti coltul tavanului......
Veti vedea ca se misca,se rotste cu saptezeci si noua de grade spre sud
seinvate ca o morisca de hartie,
dintr-acelea cu care se joaca uneori copii,cu vantul.
Zambiti...zambiti...zambiti!....Tristetea e pentru prosti!..
Ce altceva ati pute face intr-o lume intoarsa pe dos
care tremura la gandul
ca i s-ar putea infinge o teava de tun in fund!....
Ce altceva ati putea face?....
Zambiti......
Poate am sa va spun si o gluma
putin mai sarata mai dulce- dupa gustul fiecaruia.
Dar n-am sa va spun.Deja simt
ca incep sa va incomodez,
deja ati si inceput sa va zvarcoliti
in sacaunele voastre ,confortabile.
Daca vreti am sa plec.....
Si-asa a fost o greseala.Regizorul a pierdut un actor
singurul actor in stare sa va vorbeasca
despre nimicuri
ca despre bomba atomica.
Eu eram pe strada scuturam frunzele de praf
si scriam versuri pe stalpii de telgraf.
Si totusi,totusi,poate va intrebati ce caut eu aici
printre privirile voastre.
Nici eu nu stiu...
Am fost luat de pe strada de printre visuri
si adus cu forta adus aici,
sa va vorbesc,
in realitatea asta a voastra, meschina,
de doi bani.
Acum, am sa plec....Regizorul nu se va supara
nu sunt decat un bufon
la curtea regelui Arthur.