se plimbă o pată pe zid
o siluetă
poate așa arată
singurătatea

o proiecție

în lung
în lat
așa
și pe dincolo
am numărat podele
un adevăr stabil auriu și lucios
îmi priveam sandalele pielea
ca a oricărei femei
sunt
o femeie

nu-mi stă carnea bine pe mine

vocile alunecă mi se frâng
gleznele e prea
tristă muzica asta
foarte tristă
de parcă ar ști că
sau poate că nu
cafeneaua e goală trotuarul e
gol
îmi dau lacrimile ea
plânge
afară e prea soare
eu
fumez prea mult

nu am nici o poză pentru
vorbele astea