Prima scrisoare

Când te-am văzut pentru întâia-și dată
Simțeam că îmi vei fi a mea pe veci,
N-ai să mă lași cu buza dezumflată
Luând ce n-ai pe tine și să pleci,

Că io ți-o spun, mă știi că nu fac glume,
Satana de te-ar pune să greșești,
Un altu’ mai frumos pe astă lume
Și mai deștept, nicicând n-ai să găsești ;

Îți scriu acum, plecat la vânătoare,
Sper să slăbești un pic, măcar un gram,
În frigider mai e ceva mâncare
Niște costiță și-un pic de salam,

Așa că de nu vin, ucis de fiare,
Ești singura ce te iubesc….Adam.

Valeriu Cercel


A doua scrisoare

Când vii spre casă, de la vânătoare
Și de mai ești în viață, dă prin hală,
Ia un purcel și niște vrăbioare,
Că-ntotdeauna-mi vii cu mâna goală,

Iar pentru supă, un rasol baban
Și pătrunjel, doar o legăturică,
Un kil de păstârnac, un pic de hrean
Și poți să tragi în piață și-una mică,

Iar de ajungi acas’ mai repejor,
Fă supa , felul doi, cât te-odihnești,
Și nu uita purcelul în cuptor…

Eu mă gătesc puțin, la coafor,
Așa că poți să faci tot ce dorești,
Ești singurul din lume ce te-ador,
Eva.

Valeriu Cercel