Și ce adânc intră soarele
în moalele capului.
Dogoarea caldă spirală
pe care se urcă razele nebune,
râde de oameni, de vite,
de tot ce se mișcă acum,
șoptește-n barbă: Precis îi fac scrum!

Vom obosi pe o scară tot privind
cum soarele topește și umbra cea neagră.
Trupul copacilor vor să cheme
o ambulanță venită direct de sus.
Fântănă în care apa este doar poveste,
cu o căldare rămasă ca o nălucă,
salută cu sfială și ziua ce s-a dus.