copilul cu ochii albaștri
ascuns în iarba de pe deal
ținea în mâini pumn de țărână
cu mainile cerul îl mângâia
el copilul cu ochii albaștri
nu știa că diminețile suspină
și plâng roua pe deal
copilul cu ochii albaștri
culegea stele și le muta
de pe un cer de noapte ascunsă
pe un cer de ochi albaștri
își lega căluții de carul nopții
rătăcind precum vitejii făceau cândva
el cu un pumn de țărână
și un fir de iarbă
năștea vise
uitate, uitate departe
acolo unde
în iarba de pe deal
visa
copilul cu ochii albaștri