Gândurile mele s-au ascuns într-o carte…


Copil fiind, mi-am ascuns niște gânduri într-o carte,
Punându-le la presat ca pe o floare într-un ierbar.
Cu câtva timp în urmă, mi-am adus aminte că aveam undeva
Niște gânduri extrem de valoroase…
Dar unde ?
Am început să recitesc filă după filă, carte după carte,
Sperând să le găsesc…
În primele romane de aventuri am crezut că sunt aproape,
Dar acolo erau doar gânduri dure, nu mlădioase ca ale mele.
Apoi, la fel,
În romanele de dragoste, cam toate erau atât de siropoase,
De-am crezut că fac diabet.
În cărțile de filozofie erau prea multe gânduri abstracte
Iar eu, eram doar un copil…
Jurnalele de călătorii m-au purtat în tot felul de locuri
Dar nicăieri nu am dat de gândurile mele pierdute.
Într-un târziu mi-am dat seama că toate căutările sunt fără rost.
Acum sunt liniștit și aștept să-mi crească barbă albă
Iar pe genunchi să țin primul meu nepot,
Pentru a putea să deschid din nou cărțile de povești,
Singurul loc unde aș putea să regăsesc
Gândurile mele de copil.