( ...poezie, pe dracu! Mai degrabă, un fel de plimbăt, la braț, cu Eva, cea care ne-a coborât până-n cuvânt, umbra, peste noi, lungind-o, cu-ndestulătoare ifose ale cunoașterii...)





E să fi, și tu chiar ești.
Și chiar îți place să fi.
Și chiar te lauzi cu asta.
Dar dacă ar fi să nu fi,
cam ce ți-ar plăcea să fi?

***

- Mă, neînșeuatule,
mă, stai dracului cuminte!
îmi spun ochiului, îmbrăcând
o privire, alta,
în timp ce ia forma relativității
după păsări
condamnate
la dragostea față de aer...