poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-21 | |
Azi am pătruns sub mantia albită,
Peste natura toată risipită. Să cat sub patul putred de frunzișuri Cum germinează viața-n ascunzișuri. - Hei ! m-a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină ! Suflând în pojghiți, drumul i-am croit Și puiul de lumină-a răsărit Îțind scufia-i albă înspre ceruri. Dar, zgribulit, s-a-ntors pișcat de geruri. - Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac? Întreabă ghiocelul un gândac Ce somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău și fii deștept Și ia-te după mine! Eu aștept Covorul alb, de tot să se topească, Și astrul, gerul tot să-l risipească ! Și-a strâns corola dalbul ghiocel. - Așteaptă până-i fi mai măricel ! I-am spus eu, vântul, și-am plecat pe-afară: - De-abia-n trei zile fi-va primăvară! Și doar atunci arată-te la față ! Vestește abundența de verdeață, Păstrându-ți rostul tău de vestitor, Răzbit din al omătului covor. - Îți mulțumesc, plăpândă adiere! mi-a spus. – Să te întorci cu-o mângâiere! Pe toți să ne cuprinzi din iarba deasă Născuții din zăpezi ce azi ni-s casă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate