Zile de dragoste

De ce vă scuturați din amintire,
Plutind în vânt, ca florile de măr?
Speranță, ură, liniște, mister -
Tot se topește-n clipa fericirii.

Murind, poeții nu ajung la cer.
Ei rătăcesc aiurea, în neștire,
Și bat în van la porțile iubirii,
Tot căutând vreun sens în adevăr.

Eu voi veghea asupra vieții tale,
Ferindu-te de frig, de ploi, de vânt,
De spaimă, de invidie, de jale.

Și sabie-mi voi face din cuvânt,
Chiar dacă știu că nu pot sta în cale
Destinului ce duce spre mormânt.