"Fetele au îndrăgit balaurul" (Motiv de poveste)


Poeții n-au rămas niciodată indiferenți la tribulațiile lui Don Juan. Viața lui li s-a părut mereu demnă de consemnat cu fastul liric de rigoare. Și nu doar viața, ci și metamorfozele pe care le-a suferit de-a lungul vremilor. Sorescu surprinde momentul în care un DJ rafinat, devenit, de teama răzbunării amantelor înșelate, o persoană calofilă, a abandonat viața erotică și “nu mai mângâie decât ediții rare”:

“Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimțire,
S-a făcut șoarece de bibliotecă.”

Don Juan e, cum se vede, o specie proteică și de aceea extrem de rezistentă și expansivă. Au constatat-o de mult și prozatorii. Dar ei, mai realiști și mai incisivi, observă, cum face Paler, un DJ obosit și dezabuzat, operativ și cinic, “mitocan și obraznic”:

„Astăzi, Don Juan s-a săturat să mai fie frumos și curtenitor. Nu mai folosește scara de mătase, ci se strecoară ca un șobolan prin subsol să nu-l vadă nimeni. Este ca secolul în care trăim: cucerește fără să-și mai piardă timpul cu fleacuri. E mitocan și obraznic. Vorbește despre iubirile lui ca despre halbele de bere băute. Își înhață victimele și le degradează. Le murdărește iluziile despre dragoste, lăsînd în urma nu femei care visează ci femei care nu vor să mai audă de dragoste."

DJ s-a adaptat rapid și la tehnica modernă, și azi se insinuează prin canalele de comunicație (e un as al net-ului și al telefoniei mobile) – balaur virtual cu limba despletită în vers alb și sincopat. Ițit din eter, mai mult etilic decît eteric, își abordează victimele cu aere metafizice și gesticulație de mare mutilat al aventurii existențiale. Apelează fără nici un scrupul – din căruciorul de handicapat – la infailibilul instinct matern al femeilor. Și, dacă nici așa nu reușește, încearcă să le tragă după el în mocirla fetidă din care s-a nălucit.

Avea dreptate Pleșu, chiar dacă epoca net-ului era pe atunci departe, cînd spunea în Minima moralia că:

„Întîlnim, de aceea, din păcate, nenumărați oameni de cultură admirabili prin cunoștințele lor, dar pe care omenește vorbind, nu dai doi bani: e plină lumea de lepre cultivate, de cărturari insalubri, de ‚autorități intelectuale’ lipsite de orice autoritate morală.”



= o specie proteică

mi-a placut argumentatia, chiar daca nu cred ca scaderea standardelor in materie de carturari insalubri:) de datoreaza in exclusivitatea netului si progresului tehnic... oricum, e un articol care puncteaza cu eleganta in directia pericolului si fireste, o femeie prevenita face cat doua:)
Sandra Hanna Segal [29.Sep.05 02:19]
-------------------------------------------------------------------------

= Hannel (cu un l sau doi? - doar faci cît două femei)

Cărturarii, se știe de la Julien Benda încoace, nu mai lucrează la Salubritate. Și mulți, urîndu-i pe vidanjori, s-au stabilit în canalul colector. Și au făcut tot posibilul să se conecteze și la canalele media. Se vede cu ochiul liber și se simte cu nasul. S-au recalificat. Dar au același miros.
Corneliu Traian Atanasiu [29.Sep.05 09:39]
-------------------------------------------------------------------------

= slab

Dragule, ce ai cu baietii cu succes la doamne si domnisoare? Trebuie sa recunosc ca si eu in timpul crizelor de acnee injuram de mama focului pe baietii ferchesi care se plimbau cu o gagica de gat. Insa am depasit acea varsta, urmele cosurilor de pe nas s-au vindecat iar urmele suferintelor si refularilor subsecvente asemenea. Sau cel putin incerc sa nu le pun in vitrina pe net...
Tudoriu Dan [14.Oct.05 22:48]
-------------------------------------------------------------------------

= Don Juan in vitrina, pe Magheru

Eu as pune aceste randuri in vitrina - nu pe net - ci pe Magheru. Sau pe magazinul Unirea, la loc de cinste printre reclamele la parfumuri bune, cu femei la fel...
Perfect de acord. DJ si-a pierdut mandolina si rabdarea de a mai canta pe sub balcoane - prea sunt multe, si cu rufe intime la vedere. I-au ucis romantismul si l-au facut sa se adapteze vietii si economiei underground a zilelor noastre.
A renuntat la fandoseli si recurge la vanatoarea fara invaluire.
Cu diferenta ca infailibilul instinct matern al femeilor il miroase de la distanta pe DJul scurs prin cablu cu fibra optica... Daca ne referim, in schimb, la adolescentele vesnic agatate in romante dulcege, atunci, da... elogiul ramane etern, indiferent de evolutia sau, mai degraba, "involutia" (daca mai era loc de asa ceva!) a DJ-ului nepieritor.
Lorena Stoica [15.Oct.05 16:02]
-------------------------------------------------------------------------

= Sper să nu-ți fi alungat pretendentele, căpitane Dane.

Ai intrat cu verzele în brațe. C-așa-i românul, verde. E o culoare cam furibundă, nu? Ca legiunile de praz.
Corneliu Traian Atanasiu [15.Oct.05 17:25]
-------------------------------------------------------------------------

= Lorena,

cei în cauză și-au afișat ei înșiși manifestele la loc vizibil. Cu audiența de rigoare. Lipseau doar cîteve ouă clocite și roșiile putrede scurse peste rînduri.
Corneliu Traian Atanasiu [15.Oct.05 17:33]
-------------------------------------------------------------------------

= verde praz

Romanul e "verde" de la Nenea Iancu. Insa fiecare se gandeste la lucrurile cele mai familiare lui, varza, praz...
Tudoriu Dan [08.Nov.05 15:02]