ÃŽn zgomotul cascadei cristaline,
Se pierde vocea ta iubitul meu;
Și eu m-apropii si mai mult de tine,
Și ma lipesc adinc de pieptul tău.

Și in tumultul apei care cade,
Gindesc ca anii noștri fericiți,
Vor curge ca și apele cascadei
Și intr-o zi vom fi îmbatrîniți.

Și poate vom uita cascada vie
Și simfonia apei de cristal,
Și acest rîu cu geana argintie,
Ș-aceasta gloată care urcă-n deal.

Dar vom păstra in suflet cu sfinție,
Acest fior de taină și de cînt,
Cînd două inimi bat în armonie,
Căci au găsit iubirea pe pămînt.