poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-13 | |
Dacă zorii din creste se desprind învoalte
rupându-și peste plaiuri evantaiul culorilor, dacă de la tăcere până la geamăt se surpă în munți povârnișurile, dacă luna vâslește prin bălți între nuferi spre maluri și un tremurat în depărtări însăilează alizeul, atunci nevrând ți-e sufletul o oază, o clipshidră care-ți reversează trecutul în prezent și prezentul în trecut vârsta ce-ai parcurs-o și a cărei statuie o contempli cu blânde tristeți în cuget. Gorunii își freacă unii de alții ramurile iar furtunile se reped cu turbare din chepengurile cerului cândva adormite. Șarpele pe trunchiul mărului se spiralează șiret căutând o nouă Evă, apoi deodată prinde aripi negre și dispare în norii de plumb pierzându-se-n timp și-n legende. Și de la secol la mileniu și de la mileniu la antenele de radio civilizația iese dintr-o crisalidă transferându-se într-alta, în minuni care ți se aștern firesc la picioare și te apropie tot mai mult de închipuirile idealurilor tale pierdute căpătând aceleași traiectorii ce se-mpletesc tot mai mult și mai mult, și mai mult… Aceleași suiri și străluminări ale crinului, ale lunii, ale sufletelor noastre. Astfel te ridici pe raza conștiinței comune măsurând cu bătăile inimii veșnicia nașterii clipelor. Moartea n-a dărâmat niciuna din urmele lăsate de tine. Caruselul de umbre își învârte imaginile frumuseților vesperale. Aurora își lărgește trena de spume celeste pentru că ziua își impune tainele săltând peste trupul stelelor dincolo de ignoranța meduzelor, a delfinilor, aricilor de mare. Se schimbă acalmiile vremii alunecând în năframele vântului. Și răstimpul de liniște cu ison de izvoare din peșteri se schimbă și-și scutură taina pe cărările căutărilor noastre. Vino-așadar să sculptăm împreună îmbujorările aprinderii firilor. Vino aici să ne trântim pe-așternutul de raze tulburătoare, să intrăm împreună în visul de aur al norocului nostru. Puternici să fim în dorințele ce vor să ne-nalțe dincolo de Nirvana. Să-ncepem cu îndrăzneală profană reconstituirea, sărut cu sărut, a Paradisului de milenii pierdut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate