ieșită din minți din casă din noapte femeie flutur
la tine am auzit că sunt ultimele rezerve
de dinainte de cutremur
vin să te caut
târâș pe străzile lihnite de zgomot
înghit un amestec de carbon și plâns
seamănă a frig moartea asta din mine
sper să ajung în timp util să-mi salvez nebunia
înainte de sanatoriu
sunt medici buni, așa mi-au spus toți dar de ce aveau ochii așa de triști
poate tu poți să mă scapi
cu ce ai adunat în grabă înainte să vină cu jeturi de ciment ca să acopere amanții din dărâmături
din ei pornise richter-ul

m-au călcat pe mâini
pe cap
pe inimă
„nebună Și asta”
„Și mai cine? duceți-mă la el, într-acolo merg...”


12.03.2006