poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-11 | | RAMEAU (Tel Aviv - ora 7) știi ce fac acum? beau vin roșu cu mere imposibile mă uit la sănii tăi superbi pe care îi vezi și tu daca îți deschizi mailul îmi chipui că e toamnă pe Golgota te torn în bronz cu măinile mele fierbinți îți ajustez talia, pun buricul la locul lui îți periez părul pubic cu grebla de greblat grînele trec un deget peste fese și controlez tonusul mușchiular iau o proba de viață, alta de urină, ai steluțe în lichidul sinovial, ai pitici subcuantici care sapă în toată ființa ta bulversată avidă de dragoste de un drum cu vaporul ai nevoie de cineva sa doarmă cu tine în brațe să te ducă peste poteci jilave prin paduri de seqoia pline de farmece de bufnițe de gladiatori și suspine în spaniolă și tu sa lași o eșarfă luuungăăăăăă luuuungăăăăăă legată de glezne să se târască ca o eclipsă dupa ce ai fost arsă cu fierul roșu si toți strigau: Ave Maria si alții strigau: Mia Segnora și tu tăceai doar privindu-ne cu ochii ăia mari și triști de ne dădea sîngele pe gură și noi cădeam trăzniți la marginea colbită a dealului pe care se zăreau înfipte doar cruci cruci cruci cruci cruci... TIBIK INDRIKOVA (Cluj- ceva mai tarziu) eu tac tac pe masa ta în ceafa mea moale înfigi delicat unghia îți recunosc că erau superbi și că sunt eterni în bronz și că vor ajunge pe masa tuturor celor cu ochi înăuntru eu tac tac pe masa ta și parcă mai cresc, mai tresar cât e ceasul? nu e prea târziu să plec? văd ce lumină te înconjoară și văd culorile tale în ea și câteodată când merg pe stradă întind mâna să nu ajung la nimic să te știu departe așa cum e bine văd cum o primăvară albastră, umflată, seară taie un miel și din el aburii sângelui și din el iubita mea hrănită în stomacul unuia blând și ei o pun pe brațul meu să adoarmă, să se trezească să o am apoi să doarmă iar și să tot crească și să tot crească lângă mine până mieii îi ling picioarele adormite și eu tristul să privesc la cer să mă ierte cineva, am și eu un trup în brațe și îl pierd înainte de vreme tot la cer privesc ca o pieta vulgară cioplită în carnea unui mare androgin văd lumina ce o înconjoară dar cad din genunchi mai jos și tot o țin să doarmă ea bine, ea nu știe cât dor de trecere, trecerea ei și cu mugurii noștri pe masă îi arăt cum am salvat-o de mieii din ea apoi mă trezesc leneș, iar am rămas? și facem dragoste în țarc și adorm cu mieii lingându-mi piciorul LIVIA TÃTAR (Oradea - timp oprit) Ai desenat cu buricele degetelor pe umerii mei un drum și instantaneu am învațat hoinăreala prin lume, exact cum pașești, cum respiri viu aerul apropierilor. și uite-mă, deschizînd brațele precum copacii desenînd la rîndu-mi, cu degetele, culorile după asemănarea ta. undeva departe, în sepia, rotocoalele de timp alunecă precum inelele pe trupul copacilor, fluturi bezmetici mi se așează pe umeri si licuricii îmi țîșnesc dintre gene cînd pletele dansează, în văzduhul serii, sunete de catifea, rubinii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate