Merg...Pășesc peste bucăți
de aer lovite,
Peste aripi de noapte,
sfâșiate.
...Străzi, alei, trotuare.
Pași chinuind cu trecerea lor,
pietrele, timpul,
care coboară
în beciuri de argint.

Merg... fără să știu încotro,
fără să mă întreb măcar,
Unde mă duc,
Fără gândul întoarcerii.

Îmi place să merg,
să-mi aud pașii,
să-mi lovesc tălpile
de aer și lumină.
Undeva, în mine,
știu că pietrele acestea,
îmi sunt destinate...
...De aceea...merg.