Dacă eu n-aș fi un animal blând,
Dacă lumea n-ar fi pielea întinsă a unei tobe,
Dacă acul meu de cravată n-ar fi de fapt gheara destinului,
Dacă ziua și noaptea n-ar fi pleoapele unui mort,
Dacă inima mea n-ar fi doar o teacă subțire prin care șuieră sângele,
Dacă apa care cade din cer ar fi ploaie și nu lacrima unui monstru,
Dacă trupul femeii ar exista cu adevărat și n-ar fi doar o fantastică revărsare de muzică,
Dacă tatăl meu n-ar fi acum un simplu sac, un sac de pământ,
Dacă aș fi lăsat în pace,
Dacă zi de zi cineva nu mi-ar spune: ai răbdare, ai răbdare
Fluturând o mică pradă în fața mea,
Dacă aceste cioburi ar fi diamante și nu doar măruntele întâmplări ale zilei
Ei, ce vremuri ar fi, ce jocuri grozave v-aș învăța!