S-a întomnat cuminte,
cu rouã,
cu mere coapte,
în frãgezimea intimã a porumbeilor,
atãt de adãnc,
încãt încep sã se mucegãiascã din interior
în culori de visinã putredã.

***

Se preling vopseluri pe icoane,
candela îsi întoarce flacãra în sine
cu pãlpãiri lacome de aer,
picurã cu tãmãie în vãzduh –
cupolã platã, asexualã.
Denconcertatã în piatra propriei cãrni,
pe treapta de altar verzuie
ultima mireasã si-a aruncat buchetul.

***
Freamãtã prelungul chin
Nãri tinere, frenetice,
descãtusate în viscol.
în pãdure,
vãnãtoare la lumina tortelor.

***
Din cub frecat
duh nu se aratã
crãpat pe muchii
curg raze cãlcate în picioare de cai nebuni.
Petale zgrumturoase
au cãzut pe covorul roz.
Experimentul s-a terminat.
Sala e goalã.

***
Din lipsa oricãrei stãri
iedera a fãcut
din lipsã o stare
cãrcei vineti de frig
catãrã de milenii vechiul turn.
Tãrãre ipoteticã, mentalã
a virgulei tocite în sine.

***
Sân flasc de Madonnã
palid ca si chipul
ciudat, nemachiat
mucegãieste pe un colt de icoanã.
Hainele împãratului
sunt în schimb
cu adevãrat frumoase.

***
Rosul e crud
doar prin nepãsare
implacabilã justitia icoanelor
exclude invizibilul.

***
Crãpat în dreptul retinei
ochiul rotunjeste prin gheatã
uimit sub coastele 4 si 5.

***
“ 25 “ rãsunã între creieri
ca un pistol de aramã
fractariile verzui
se multiplicã vulgar
urãm lumina
ce violeazã tratatul cineticii.

***
S-au pierdut palate si diamante,
au pierit pãsãri si valuri
norul a astupat soarele
si a împietrit ciresele verzi,
de-abia iesite din floare.
si-a rupt ploaia sãnul de la gura izvorului
fum verde si înnecãcios în branhii
fuge peste cãmpii de pãmãnt nearat
sucul împietrit de anemone
în pãdure a amutit pãnã si mirosul de conuri
s-au inhibat impulsurile de supravietuire
efemeridele.