Nu mai aștept nimic, nu mai doresc nimic
Nu mai cred în nimic; toate s-au spulberat
S-a dus până și prietenul meu Mircea Nedelciu
Calc pe marea împietrită și plec departe în Siberia
În stepa sură, unde cresc florile de pai
Și de omag, sau în taigaua înstelată
Unde cad, ca o ninsoare, meteoriții
Sălbăticit, hirsut, cu sângele în echilibru hidrostatic
Îmi voi croi o cabană mică
Și voi vâna vulpi, râși, urși și hermine
Să căptușesc cu blana lor pereții
Voi cumpăra de la neguțătorul șchiop un samovar uriaș
Și voi bea ceai, și voi bea votcă, și voi cânta la mica armonică:
O milâi moi, o milâi moi, o milâi moi...
Voi dansa pe mlaștini, ascultând vâlvele pădurii
Să nu mă căutați, pentru că nu mai aștept nimic,
Nu mai doresc nimic, nu mai cred în nimic
S-a dus până și prietenul meu Mircea Nedelciu.