Mi-e sufletul o coarda de vioara
Pe care ard arcusuri de taceri,
Si fruntea-mpovarata de lumina
Nestinsei amagiri de ieri.

Nu pot sfarma cu degetele zidul
Ce si-a intins amarul intre noi,
Si nici surade amintirii tale
Ascunsa trist sub biciuiri de ploi.

S-a-ntunecat in mine o fereastra,
S-au stins acordurile unui vals...
Si din amurgurile infiorate
Nici o lumina nu a mai ramas.

Sa te intorci? E prea tarzie ora
Si prea pustiu prezentul de-ntrebari...