poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-28 | |
În fața veșniciei vegheză cerul crunt al singurătății
Întunecat...într-o divină farsă zgâriată-n chipul umanității. Prin vis corupt de îngerii sălbatici ai necredinței, Cutreiera biruitoare muzele demonice ale suferinței. ................. Pădurea neînsuflețită alină gândul neîmpăcat, Prin adiere rece de vânt suspină-nlăcrimat, La o zână mândră...a cerului regină...a nopții mumă, Departe, pentru trup patetic, plămădit din humă. Din suflet de primăvară, Din rază răcoroasă de seară, Ea s-a ridicat în el, Suflet nepereche, crin rebel... În amintire veche sufletul pătat se adâncește, În mireasma rozelor sângerii-iubirea grăiește… Dincolo de creuzetul munților, în zări furtunoase zboară Gândul cel veșnic credincios...neliniștit ca prima oară; Speranța îl cuprinde, Simțiri vechi el reaprinde, Într-o clipă pentru a le desprinde, În lacrimi calde...aburinde. Peste câmpiile mărilor, În negura zărilor, Peste viile morminte, Spre glasul celor sfiinte, Alunecă fără-alinare, într-o perpetuă amăgire, Croind drum luminat, pentru-o zadarnică amintire... Sub umbra nopții, Dincolo de raza sorții, În lumina lunii, E ea...stăpâna lumii. Cer în vis cenușiu de nori se deschide în gând agitat... În față iubirii preamărite se arată chipul pădurii-nflăcărat. Glasul vântului continuă în linia frunzelor sublimă, Povestea nemuririi simțurilor, floare dulce și haină... ,,Te urăsc pentru șoapte! Te iubesc pentru noapte! Te urăsc pentru lumina, Te iubesc pentru luna plină! M-ai alungat din orizonturile cetăților divine, În suferințe negre, condamnat să mă gândesc la tine!" În liniște ce-l omoară, Iubirea caldă o împresoară... Din statuie albă de piatră, În ochi rece...o lacrimă s-arată. Prins în magie de moarte, Asteaptă, distrus în noapte, O vorbă pustie de iubire, Din piatră funerară, neagră amintire... Condamnat la visare în față mormântului tăcut, Așteaptă încremenit venirea luminii în suflet decăzut. .................. În absența divinului se ascunde cerul veșted al singurătății, Întunecat...într-o nesfârșită farsă zgâriată-n față umanității. Prin vis corupt de-nșelatoarele iluzii ale necredinței, Cutreieră biruitoare muzele demonice ale suferinței.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate