nu mă tem să mă prindă noaptea pe stradă
chiar dacă mașinile nu mai opresc,
eu continuu sa ajung în locul în care
dimineață îmi propusesem să nu mai ajung
să nu mai ajung decât dacă nevoia o cere,
decât dacă îmi zvâcnesc labiile mai tare
și mi se cațără pe față să mă sărute
împreună cu bărbații pe care îi port în geantă
tropăim, tropăim, cu bărbații și caii,
noi vrem demolare
noi vrem să scandalizăm cartierul
în care morții joacă șah cu funcționarii
de la primărie,
încât mă apucă ciuda de guler și mă zgâlțâie,
ciuda că nu am dat la litere
și le înfulec de pe ambalaje goale din tomberoane,
de pe infractorul, dilema și povestea mea,
din cărți, de pe camioane și etichetele de la bere,
ciuda că de dimineață mi-am propus
să slăbesc și am mâncat e-uri, b-uri, a-uri
și de aceea nu mă tem. pe stradă
ciuda mea e cel mai periculos vagabond.