iubirea-i
pană pe arcușul viorii întinse
între cer și pământ
trăznet ascuns într-un sâmbure
de visare târzie
foc pe apele cercurilor
ce duc inima la-nțărcarea
culorilor
în liniște
tact ireal zvâcnit
din pulsul divin ce țese
cuvintele în forme fuior
de doruri și lacrimi încinse

iubirea-i
floarea ce-o naștem
în gesturi desculțe
în ochii ocean parfumați
cu răsăritul devreme
șoapta dintre soare și lună
pocalul ce curge din cruci
serafimi înviind calea mai albă
desprinsă din aripi și repede
cutremur în nuferi regali
înduioșați de zâmbetul simplu
cu care mamele-și acoperă tații
la dezvelirea din patimi

iubirea-i
cataclism între simțuri
apocalipsa trezirii din nori
în fluturi abis ce-și zboară
umbrele pe-o cireașă amară
buzele cerului în sărut peste zări
trecerea mândrei prin inelul aprins
ce parfumează lumile-n vis
de uimire și trăznet deschis
spre lumină ...