Revin după un somn îndelungat
Pe margini de suflet tatuat cu tării
Și piatra din “ eu „ am spart ,
Prin jertfe noi să-ți aduc mărturii.


În lespezi crăpate vise am pus
Ca-n loc să răsară roze de sânge
Și gândul din cer tot mai sus ,
Mă poartă spre tine .., nu plânge !


Căci sufletul tău din aripi mi-a bătut
Când adâncul crestasem cu ciudă.
Și-n aur de flăcări am străbătut ,
Ființa ta de-azur și zăludă...


Iar pe câmpiile șterse de vânt,
Un vânt fierbinte pe Câmpii Elizee.,
„ Am pus al vieții noastre tumult”.
Ofelie brună atinge-mă blând ca o fee!


Sărută-mi chipul și carnea de lut
Și urmele rănilor mele
Și-nchide-te-n suflet ca în Cuvânt ,
În Cuvântul tău de tăcere..


Închide-te-n mine precum în moarte
Ca să-mi redai sfințenia iubirii
Și-apoi, de vrei , ma leaga-ntr-o carte
Și dă-mă , de vrei , nemuririi...